Dimineata incepe cu un telefon luat de graba in mana ... intrat la favorite si aproape ca sun ... dar ma opresc. E greu ... ma dau jos din pat si te vad ... am un zambet ascuns si multe alte regrete. Incerc iar sa gasesc explicatii ... e dimineata si cred ca nu m-am trezit inca, sa reusesc asta. Zic ca o sa incerc iar deseara ... iar seara sunt prea obosit si prea dezamagit de inca o zi fara tine sa pot sa fac asta. Nicand nu reusesc sa explic nimic ... as vrea sa o faci tu ... Dimineata si seara sunt grele, prefer sa stau cu capu-n munca sa mai uit ... dar si acolo este greu greu ca am parole ... multe, am consturi care incep sau se temrina cu tine ... totul, dar absolut totul ma duce la tine. Revin si zic ... DE CE? Pentru ca eu totusi te iubesc. Stau fumez, beau o cafea si vreau sa te sun ... dar ce sa zic ... imi era dor de vocea ta ? Nici cand te loveste o masina nu doare atat de tare, fizic, psihic, sau o alta durere pe care sa o poti avea ... doare cand sti ca nu mai ai ochii, cand nu mai ai vlaga, viata, nimic. Urlu`n ploaie in gura mare dupa ea ... dar nici asa nu o pot avea. Vreau sa ma pierd siroind in linistea si murmurele adancurilor, in bezna cu miros a ars, ars din mine, ars din verdele ce-a fost odat' si-acum fosneste tanguitor sub pasi de necunoscut ... Imi doresc sa fulgere, sa fie furtuna, sa tune, geamurile sa zdrangane, apa sa curga pe mine, creieri in cap sa-mi zangane, poate asa o sa simt ca traiesc, sa depasesc senzatia de "nu puneti mana, deranjati somnul .... de veci". Vreau sa nu mai fiu eu, sa scap de ce sunt acum ... sa ard, sa fiu stins, sa zbor, sa ajung nicaieri. De fapt vreau sa fiu singur in ploaie sa dansez ... dansul vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu