De ce ?

.... e o intrebare prosteasca dar care de cele mai multe ori ne da posibilitatea de a afla ceva. Oare ? sau e doar ceva sa umplem din timp ... din discutie ? E amuzant pentru ca este o intrebare pe care o avem in noi de cand suntem copii si pana nu mai existam. Dar totusi de ce ? ... uneori este exasperanta ... uneori este ceva ce-ti poate deschide calea ... mintea ... sufletul. Un de ce, o sa am toata viata ... dar la care se aduaga si un DACA, un daca prin care as putea presupune, visa si duce cu gandul departe ... si atat. Ganduri ... vise ... vicii ... au toate un singur nume, al ei, al vietii. Dar de ce .... si daca era altfel ... si de ce nu .... si daca chiar era bine ... am inebunit, ori e doar o senzatie groaznica prin care doua persoane care au o aversiune fata de "limba" matematica au ajuns sa fie legate de ea pentru multa ... multa ... multa vreme. Dar de la matematica am trecut la romana ... unde am invatat semne de punctuatie ... virgula, semnul intrbarii, cratima, punctul etc. Punctul e cel mai groaznic, pentru ca urmeaza sa incepi altceva si nu sti daca o sa fie bine ... pacat ca nu poate fi o virgula infinita. Fara nimic si fara viata nu poate fi matematica ... poate doar literatura, versuri, romatism, renastere ... sau nu? Multe intrebari fara raspuns fara nimic ... fara de tine. Sa scri fara sa zici nimic ... sa vrei sa te exprimi si sa nu poti ... senzatie maxima fara sa fi in stara de ceva ... dar de ce? ... din cauza ei pentru ca te-a lasat fara viata ... cat de trist <> ... dar adevarul e ca nu e doar trist ... e dureros ... si chiar neplacut si halucinant si enervant si anormal si multe altele ... cati de si! Termin cu un dar ... dar te iubesc !