Ciudat

... e atunci cand vrei ceva sa faci dar stia ca nu ai voie ori nu poti. Tot la fel de ciudat e cand trebe si chiar vrei dar tot nu poti. Si devine extrem de ciudat cand chiar ai sentimentul ca trebuie sa faci ceva si ... nu o faci. Vorbesc fara nici o noima, nici eu nu prea ma inteleg pentru ca sunt ciudat ... asa am fost caracterizat ... ieri si azi am fost ciudat ... chiar si ciufut pe alocuri ... asa si!? Am de ce sa fiu asa ? ... aaa ... da ... clar ... bineinteles si pana la urma nu inteleg de ce sa nu fiu cum vreau. Nu mai inteleg nimic, si chiar nu vreau sa mai fac nimic, e deziluzionant ... toti si chiar si tu ai ai zis ca in timp trece ... nu ... la mine nu e mai dureros si mai dureros ... devine un chin imens. O a traiesc cu el, si cu orice altceva spulberat de gandurile la ce am avut si ce mai am. Nu am nici o noima, si nici nu mai vreau pentru ca nu vad de ce. Totul este monoton ... la fel de gri ... ca fac aia ca nu ... ca rad, ca plang, ca alerg, ca merg ... indiferet ma simt la fel. Nimic nu mai poate conta, nimic nu mai ofera motivare, sau macar o farama de "sclipire". E ciudat tare de tot ... sa vorbesc cu cineva si sa vezi ca minti ... si porma cu altcineva si iara minti si mereu minti ... pentru ca nu poti vorbi tu cu adevarat ... ai fi privit ... sa zic asa, CIUDAT. Totul e atat de ciudat ... pfuuu si inca continua sa fie ciudat ... din ce in ce mai ciudat :(

PS: zic sa ascultam si azi ceva ... incearca asta !